Incep sa simt cum ma cuprinde o stare de dor si o oarecare nostalgie cand ma gandesc ca peste 1 luna o sa fi departe... incep sa-mi dau seama ca timpul nu sta in loc, parca mai ieri ne-am cunoscut si totodata incerc sa-mi explic cum de au trecut 6 luni... pana la urma tind sa cred ca traiesc practic intr-un vis, numai in vise azi esti aici maine esti acolo si tot asa, totul se intampla cu o rapiditate iesita din comun. Daca trag linie nu pot sa fac altceva decat sa zambesc, pt ca suntem amandoi si indiferent de situatie nu am dat inapoi, am trecut prin furtuna tinandu-ne de mana.
Daca stau bine si ma gandesc, as putea scrie o carte despre noi doi... cum viata ne-a intalnit fix in acel moment cand aveam cea mai mare nevoie eu de tine (sa ma schimb, sa invat sa fiu din nou acea persoana gingasa, tandra, iubitoare, sensibila) si tu de mine (sa poti avea din nou incredere, sa nu-ti mai simti sufletul trist, sa ai mangaiere si un refugiu, un loc unde nimeni sa nu te mai poata rani vreodata)... Si uite asa cand iti vad chipul incepe acea magie unica.
E vorba de iubire, una pura sincera si din tot sufletul! N-am cautat niciodata comori si nu am cerut nimic in schimbul a ceea ce am oferit niciodata, chiar daca imi doream sa primesc, dar totul a avut un scop, viata m-a lovit cum a vrut ea, pana in ziua aia, acolo toata durerea a disparut si toate ranile din trecut s-au inchis, mi-ai vindecat sufletul de atata ura ce purtam in mine, a fost de ajuns un zambet ca sa-mi dau seama ca tot ce indurasem a meritat. Am gasit si comoara care n-am cautat-o niciodata si tot ce ofer mi se intoarce inapoi multiplicat, asta pt ca am ales calea buna de a fi un om cu suflet intr-o lume mult prea urata, dar asta e un alt subiect pt alta data.
Cu alte cuvinte TE IUBESC!
