Mi-am adus aminte ca exista cineva pe lumea asta care oricat m-as plange si oricate as spune nu va indrazni sa ma contrazica sau sa nu asculte ce am de spus. De aceea mi-am facut blog. Sa exprim liber tot ce simt si ce gandesc.
Sa incepem cu inceputul, in prima faza nu am nimic de spus in mod deosebit, doar sentimente care mi-ar placea sa le aibe toata lumea, dar din pacate grijile si restul acapareaza totul, exact cum fierul este manacat de rugina.
Sa zicem ca de acum 1 an si ceva pana in prezent nimeni n-a reusit sa ma trezeasca din visul meu frumos, un vis trait cu ochii deschisi langa un om minunat este cel mai frumos dar care ti-l poate oferi viata... si nu vorbesc doar asa din carti de povesti. Nici eu nu am crezut ca voi ajunge pana aici, dar uite-ma cu radacinile bine infipte, iar apa imi este acea dragoste nemarginita si faptul ca langa tine am liniste. Pot spune ca in sfarsit mi-am gasit echilibrul in viata, si ca daca eu sunt foc tu esti apa care ma stinge.
