Incep sa scriu acelasi scenariu zilnic al unui film in care nu exista decat 2 personaje EU si EL! Anotimpul? Toamna-iarna...
Nu apare in fata mea decat un minut, insa pentru mine e suficient si ma face sa visez cu ochii deschisi fara sa inteleg ce se intampla in filmul meu de fapt...
In orice caz sunt total lipsita de vointa si ma pierd intr-o dorinta morbida de a-mi aminti orice lucru marunt despre EL, de teama ca intr-o zi sa nu-mi pierd acel farmec de a stii totul despre el, ma simt mandra cand ii raspund "Daca nici eu nu te cunosc, atunci cine?"
Nu vreau sa renunt la ideea de EL!!! Nu sunt pregatita fizic si psihic so fac si nici nu cred ca as putea vreodata, chiar daca am incercat n-a functionat!
Intr-un mod bizar ii simt prezenta peste tot, cand merg pe strada parca pasii ma-ndeamna sa ma indrept spre EL, sa merg spre o anumita banca dintr-un parc oarecare, sa stau si sa privesc cerul plin de stele intr-o noapte de vara.
Dar astea sunt doar o parte din gandurile unui copil nebun inzestrat cu darul de a iubi si a trai o iubire interzisa!
Pozele, muzica care imi canta in minte versuri despre EL...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu