Regasita, dar totusi asa de pierduta printre multe petale si melodii linistitoare...
Nu mai esti tu, nu mai pot pronunta cuvantul "noi"...
E totul atat de vag in mintea mea, de ce trebuie sa ma prabusesc de fiecare data? De ce cand sunt fericita mi se interzice acest lucru?
Atatea dezamagiri incat am ramas intacta la orice sentiment, nu mai exista nici macar o farama de suflet in mine... L-am ingropat!
Nu se mai aprinde nici o scanteie!
Am ramas prabusita cu sufletul gol si atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu