Culorile fericirii

Ciudat sau nu, dar am acelasi sentiment inconfundabil de o vreme incoace... Trec zilele rand pe rand si ma afund tot mai tare intr.o lume de mult uitata... Poate ma gandesc prea mult, poate ma port ca un copil, poate gresesc fara sa.mi dau seama, sau pur si simplu poate ca asa trebuie sa fie... E un EL langa care in tot timpul asta am invatat sa pretuiesc fiecare secunda, minut, ora petrecut/a impreuna... Ma intrebam de multe ori cum e sa traiesti un moment fara limite, fara teama ca pana maine e o noapte ce ne desparte... Am aflat multe intr.un timp destul de scurt, care pe alta parte poate mi.ar fi luat chiar si ani... E tot ce mi.am dorit si vreau sa ramana asa! Il imbratisez strans, iar el ma mangaie; soarele ne priveste si parca ar fi si el indragostit, arde mai tare ca niciodata; desi sunt putin speriata, desi ceea ce se intampla vine prea curand si clipele parca alearga spre nu stiu unde, sunt mai fericita ca oricand! Am descoperit ceea ce poti numi iubire :x