Tin cont la ce? La ceva ce e doar in mintea mea? Sau a fost un vis ce s'a terminat?
Ce mai conteaza cand toata lumea vrea sa te vada la pamant... Toti au suflete haine pline de venin... Si stand in jurul lor treptat devii si tu ca ei... Iti distrug tot ce ai mai bun in suflet si instaleaza ura si intuneric...
Am ramas la fel in ciuda tuturor, am cate o masca pt fiecare in parte, dar in adancul sufletului nu mai e nimic... Persoanele candva dragi azi le urasc... Am pierdut timp, am pierdut sentimente, am facut promisiuni false, am jurat stramb, si intr'un final am pierdut jocul.
Dar azi, sunt un copil maturizat mult prea devreme de tot ce inseamna viata... Am ales cu greu lururile bune de cele rele, dar am avut mereu in minte si in suflet acea "constiinta" care sa'mi repete mereu ca nu'i bine ce fac, sau sa fie mandra de mine.
Privesc in urma la tot ce'a fost si nu'mi pare rau, stau si ma gandesc ca poate asa a fost sa fie. Destinul bata'l vina.
As fi vrut sa ma bucur cu tine de lucrurile frumoase ale vietii, dar ai ales sa pleci. Sa te ascunzi intr-o pata de intuneric si sa ramai acolo. Din nou castelul de nisip se darama, dar nu'i nimic, am puterea de a construi altul, dar o sa il construiesc cat mai departe de valuri si de trecatorii care ar putea sa calce pe el.
Cu alte cuvinte imi lipsesti. Si inca destul de mult. Mi'as fi dorit sa iasa altfel, dar cine sunt eu sa'mi intorc destinul pe dos si sa iasa cum vreau eu!?
Cand imi vei auzi vocea vei stii ca asteptam sa suni, vei stii cat mi'a fost de dor. Cine esti nimeni nu va stii. Esti misterul din sufletul meu cu care adorm si ma trezesc in gand!
P.S: I Love You!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu