miercuri, 7 septembrie 2011

Is true?

Am uitat ca ne-am cunoscut intamplator... fara sa stim de ce, fara sa stim cum, am dat curs convorbirilor interminabile, et voila, ne-am indragostit la fel de intamplator cum ne-am cunoscut! Esti vocea ce-mi rasuna zi si noapte in urechi si repeta cuvinte pe care as fi vrut sa le fi ascultat mai de mult!

Sunt intr-o transformare continua... pe zi ce trece mai rebela, dar in acelati timp o femeie matura si cu capul pe umeri. Esti prezent mai mult psihic decat fizic, dar esti acolo si te gandesti la mine.

Iar cand ne intalnim ma bucur ca un copil... ma domini cu prezenta ta, iar cand pleci tu nu stii ca ma lasi visand, cu privirea atintita catre un viitor comun... de multe ori as vrea sa te pastrez, sa te fac sa ramai...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu