Si din nou imi aduc aminte de tine... oricare ai fi tu... x y sau z... cum intr-o dimineata mohorata m-ai sunat sa ma intrebi daca dorm, epic m-am imbracat si am plecat, iar pasii m-au purtat parca plutin pana la tine... De ce a trebuit sa se intample totul ca intr-un vis? Si de ce realitatea ma loveste din toate partile atunci cand visez cel mai frumos?
Am aterizat in bratele tale... am crezut ca vei fi altfel... ca vei fi in stare sa repari ce altii au stricat... dar tu ai stricat si mai rau. Acum toate merg inapoi, in nici un caz inainte...
Am simtit pentru prima data in viata ca am lumea la picioare... am dat frau liber imaginatiei... am lasat minutele, secundele cu tine sa fie ceva magic... dar s-au dus ca si cum ai sufla intr-un puf de papadie... si cand te gandesti ca totusi am petrecut ceva timp impreuna, ca nici mie nu-mi vine sa cred...
Dar asa e cand faci dragoste fara sa-ti pese de timp si de spatiu... cand povesteam la o cafea dupa... lumea parca lua alt contur... ieseam pe usa si totul disparea intr-o secunda...
Acum cand imi amintesc am un zambet tamp... o sa-mi lipsesti. Si o sa ma abtin sa mai bat drumul pana la tine... o sa uit ca esti atat de aproape... nu mai vreau sa simt cum trece timpul atunci cand te privesc... o sa-mi iau gandul de la faptul ca as fi putut sa te fac sufletul meu pereche, dar ai fost doar unul cu, care mi-am impartasit nebunia de moment, cu care m-am iubit in zori de zi...
Si uite ca sentimentele mele sunt cele care ma fac sa fug de tine, nu de alta, dar nu vreau sa ma darami si mai tare. Nu vreau sa-mi schimb parerea despre tine, eu vreau sa te privesc mereu ca pe un om minunat care m-a facut sa inteleg multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu