Of... ca tare as vrea sa ninga! Si sa ninga si peste sufletul meu, sa se depuna straturi straturi, sa-mi inveleasca inima cu totul, poate asta ar ajuta sa-mi incolteasca acolo undeva un graunte de fericire si iubire, ca poate la primavara o sa infloresc ca un ghiocel.
Ca nimeni n-a stiut niciodata ce lupta se da inauntrul meu, mai e putin si incepe razboiul. De cand l-am pierdut pe EL nu ma mai recunosc, parca nici in oglinda cand ma privesc nu mai am acel chip gingas de copil, a da, stai asa ca nu mai sunt un copil. A trecut atata timp, mi-aduc aminte seara de seara de toate tampeniile pe care le-am facut si in mintea mea incoltesc alte si alte idei. Stau si ma intreb la ce mi-a folosit mie toata frunzareala asta a mea pe la unu si pe la altu... si cred ca stiu raspunsul... mi-am dat seama ca in ziua de azi marea majoritate si fete si baieti se multumesc cu o simpla placere trupeasca... fratilor, nu mai stim sa iubim!
Si ma straduiesc zi de zi sa nu cad in acest pacat, sa nu-mi pierd valorile sufletesti intr-un oarecare pat. Pentru ca cei din jurul meu pentru asta ma apreciaza, stiu sa iert, sa iubesc, sa ma bucur de lucruri marunte precum un copil, sa ma supar cand ceva nu-mi iese cum vreau eu si sa-mi iau jucariile si sa plec, sa zambesc din suflet chiar daca n-am o zi buna, sa impart dragoste.
Nici n-am simtit cum au trecut ultimii 2 ani. Dar cand stau si ma gandesc imi dau seama ca in viata mea sentimentala nu s-a intamplat nimic semnificativ, m-am indragostit de n ori si mereu de cine nu trebuia. Asta's eu, ma atrag lucrurile interzise, ceva ce nu pot sa am dar ma ambitionez sa obtin, sunt fascinata de lumea necunoscutului.
Dar vai, timpul nu sta in loc pentru mine. Trece nonsalant pe langa mine si ma trezesc brusc lovita de realitate si am senzatia ca undeva iar m-am ratacit. Si vreau sa raman ratacita, imi place al naibi de mult toata senzatia asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu