Un altfel de paradis

Am stiut ca o sa-mi schimbi acea singuratate morbida care ma sfarsea in fiecare zi, care ma tragea in prapastia fara capat in care cadeam fara oprire si pierdusem orice speranta ca cineva ma va prinde de mana si va opri totul... Dar ai aparut TU!

A fi indragostit este o stare de gratie, este magie, poezie, metafizica. Este acel sentiment pe care as vrea sa-l tin aprins pentru tot restul vietii si in fiecare zi sa ma indragostesc tot de tine. Sa descopar in fiecare zi ceva la tine care sa ma fascineze, sa ma faca sa visez la tine fara oprire, ca intr-un final sa-mi dau seama ca visul meu de fapt se intampla real.
Dar este si o realitate foarte intensa: o explozie de energie vitala, o exaltare a sensibilitatii.

Acum cand ma plimb agale pe acelasi bulevard nu mai privesc pierduta in gol, privesc inainte zambind. Toate melodiile triste in care imi inecam sufletul si lacrimile care desi nu curgeau le simteam s-au transformat intr-o stare de bine, si parca toate capata un sens.

Toate ratacirile mele intr-un final m-au adus langa tine si sunt fericita tot mai mult pe zi ce trece.
Uitasem cum e sa simti tot ce simt eu acum pentru tine.
Si cum simt? Simt totul ca si cum ai fi prima dragoste adevarata a vietii mele.

Decembrie

Luna in care toata lumea iubeste... toti au un suflet cald aproape... pana sa fac un gest copilaresc totul mi se parea banal, imi pierdusem orice speranta ca mai exista cineva acolo si pentru mine... si ai aparut TU!
Si vreau sa ramai, sa ma faci sa visez...
Cu siguranta luna decembrie e magica si simt asta pe propria piele. Simt cum ma cuprinde un sentiment de iubire.
Nu mai am cuvinte! Cel mai frumos cadou!

I think a lot

Iar visez! Cand oare o sa ma invat minte?
Am luat la pas un parc intreg si parca tot ce am vazut in jurul meu reflecta ceea ce este in sufletul meu... m.am asezat pe.o banca si am privit in gol... cine sunt de fapt? Unde vreau sa ajung?
Stiu ca totul ar capata alt sens daca te.as avea langa mine... nici macar nu te cunosc... esti doar o imagine in mintea mea... si incerc sa te fac real... sa fi baiatul meu perfect, sa existe iubire, m.am saturat sa ma inec in lacrimi cand ma gandesc la fericirea celorlalti... sa stergi tot ce a fost urat in viata mea cu un simplu sarut... sa ma iei de mana sa visam impreuna, nu sa visez singura ca o nebuna...
Ti.am promis o poezie
Mi.as dori sa.ti ofer inima mea tie
Sa alungi norii din suflet
Sa.ti ofer numai tie acel zambet.

Inca unul...

Si din nou imi aduc aminte de tine... oricare ai fi tu... x y sau z... cum intr-o dimineata mohorata m-ai sunat sa ma intrebi daca dorm, epic m-am imbracat si am plecat, iar pasii m-au purtat parca plutin pana la tine... De ce a trebuit sa se intample totul ca intr-un vis? Si de ce realitatea ma loveste din toate partile atunci cand visez cel mai frumos?

Am aterizat in bratele tale... am crezut ca vei fi altfel... ca vei fi in stare sa repari ce altii au stricat... dar tu ai stricat si mai rau. Acum toate merg inapoi, in nici un caz inainte... 

Am simtit pentru prima data in viata ca am lumea la picioare... am dat frau liber imaginatiei... am lasat minutele, secundele cu tine sa fie ceva magic... dar s-au dus ca si cum ai sufla intr-un puf de papadie... si cand te gandesti ca totusi am petrecut ceva timp impreuna, ca nici mie nu-mi vine sa cred... 

Dar asa e cand faci dragoste fara sa-ti pese de timp si de spatiu... cand povesteam la o cafea dupa... lumea parca lua alt contur... ieseam pe usa si totul disparea intr-o secunda... 

Acum cand imi amintesc am un zambet tamp... o sa-mi lipsesti. Si o sa ma abtin sa mai bat drumul pana la tine... o sa uit ca esti atat de aproape... nu mai vreau sa simt cum trece timpul atunci cand te privesc... o sa-mi iau gandul de la faptul ca as fi putut sa te fac sufletul meu pereche, dar ai fost doar unul cu, care mi-am impartasit nebunia de moment, cu care m-am iubit in zori de zi...

Si uite ca sentimentele mele sunt cele care ma fac sa fug de tine, nu de alta, dar nu vreau sa ma darami si mai tare. Nu vreau sa-mi schimb parerea despre tine, eu vreau sa te privesc mereu ca pe un om minunat care m-a facut sa inteleg multe.

No name

Da! Mi-ai luat sufletul si ai plecat... te-am cautat in milioane de oameni, dar m-am ratacit si nu te mai vad in multime... mi-ai lasat un gol care striga dupa tine... mi-as dori sa te intorci pentru cateva secunde, chiar si sa arunci o privire la tot ce-a fost sa vezi ca momentele frumoase nu au fost doar un vis de vara...

M-am inecat in lacrimi zile si nopti la rand... dar cine sa ma vada si sa m-auda... ma simt ca o umbra care rataceste la nesfarsit printre suflete care se iubesc, oameni care zambesc...

Mi-a ramas doar un suflet facut zdrente si nici un gram de iubire ... am o privire goala, in care acum ceva timp se oglindeau milioane de sentimente ... mi-am pierdut pana si zambetul meu copilaresc ... Acum totul mi se pare gri, nimic nu-mi mai place, nimic nu-mi mai intra in gratie!

Ma simt ca un om care a murit ... pentru ca fara suflet nu ma mai consider om! Mi-a ajuns!

The same...

Of... ca tare as vrea sa ninga! Si sa ninga si peste sufletul meu, sa se depuna straturi straturi, sa-mi inveleasca inima cu totul, poate asta ar ajuta sa-mi incolteasca acolo undeva un graunte de fericire si iubire, ca poate la primavara o sa infloresc ca un ghiocel.

Ca nimeni n-a stiut niciodata ce lupta se da inauntrul meu, mai e putin si incepe razboiul. De cand l-am pierdut pe EL nu ma mai recunosc, parca nici in oglinda cand ma privesc nu mai am acel chip gingas de copil, a da, stai asa ca nu mai sunt un copil. A trecut atata timp, mi-aduc aminte seara de seara de toate tampeniile pe care le-am facut si in mintea mea incoltesc alte si alte idei. Stau si ma intreb la ce mi-a folosit mie toata frunzareala asta a mea pe la unu si pe la altu... si cred ca stiu raspunsul... mi-am dat seama ca in ziua de azi marea majoritate si fete si baieti se multumesc cu o simpla placere trupeasca... fratilor, nu mai stim sa iubim!
Si ma straduiesc zi de zi sa nu cad in acest pacat, sa nu-mi pierd valorile sufletesti intr-un oarecare pat. Pentru ca cei din jurul meu pentru asta ma apreciaza, stiu sa iert, sa iubesc, sa ma bucur de lucruri marunte precum un copil, sa ma supar cand ceva nu-mi iese cum vreau eu si sa-mi iau jucariile si sa plec, sa zambesc din suflet chiar daca n-am o zi buna, sa impart dragoste.
Nici n-am simtit cum au trecut ultimii 2 ani. Dar cand stau si ma gandesc imi dau seama ca in viata mea sentimentala nu s-a intamplat nimic semnificativ, m-am indragostit de n ori si mereu de cine nu trebuia. Asta's eu, ma atrag lucrurile interzise, ceva ce nu pot sa am dar ma ambitionez sa obtin, sunt fascinata de lumea necunoscutului.
Dar vai, timpul nu sta in loc pentru mine. Trece nonsalant pe langa mine si ma trezesc brusc lovita de realitate si am senzatia ca undeva iar m-am ratacit. Si vreau sa raman ratacita, imi place al naibi de mult toata senzatia asta!